Daca femeia care iubeste ii cere barbatului ei o favoare iar acesta nu i-o poate indeplini atunci…nu-l desfiinteaza, nu-l blameaza, nu e deceptionata si iritata. Doar spune: „n-a putut astazi, poate imi va indeplini dorinta maine, cand va putea, cand va avea dispozitia s-o faca…” Si tocmai fiindca il iubeste il va astepta, ii va mai da o sansa, il va intelege. Daca trec zile…si zile…si iarasi zile in care barbatul nu reactioneaza nicicum la dorintele ei si-o ignora…de-abia atunci ea se va intreba daca merita. Nu ii va pieri iubirea pentru el, pentru ca iubirea ei e neconditionata de gesturile lui… dar va incepe sa-si puna intrebari in privinta relatiei lor. Va intelege ca el atat poate darui si ca ea nu poate cere mai mult decat el e dispus sa dea. Il va iubi…dar va ajunge sa se intrebe daca nu cumva merita mai mult, daca nu cumva exista un alt barbat in stare s-o inteleaga mai profund, sa fie mai atent la nevoile ei, la dorintele ei… Dar asta nu inseamna ca nu-l va mai iubi. Ca-l va desfiinta… NU! Il va intelege pe el, asa cum e…si va cauta ceva mai potrivit pentru ea insasi.

Atunci cand o femeie iubeste, generozitatea ei fata de barbatul pe care l-a ales nu e conditionata neaparat de-un raspuns pe masura. Sigur ca si-ar dori aceeasi reactie din partea lui, dar afectiunea si iubirea ei ii sunt suficiente prin ele insele. A-l iubi si a-i arata asta ii produce o placere imensa prin insasi trairile induse de aceste stari. Asta este multumirea ei, a darui celuilalt. Fiindca ea stie ca ce daruieste exista deja in ea insasi…si daruind devine constienta de ce poseda deja. Si se simte bogata sufleteste! Si ii e recunoscatoare lui ca e acolo ca sa primeasca ce are ea de dat! Fiindca daca el n-ar fi fost…cui ar fi daruit ea?
Sunt de notorietate cazurile in care anumite femei au iubit cu pasiune un singur barbat toata viata, chiar daca el nu le-a fost alaturi fizic. Exista cazuri de femei ramase vaduve care nu si-au mai daruit inima nici unui altuia, preferand sa iubeasca umbra si amintirea celui drag pana la moarte… Ele daruiau in continuare, actul de-a iubi, de-a darui se petrecea in absenta subiectului. Si totusi iubeau…si iubirea lor era suficienta prin ea insasi pentru a le implini…

O femeie inteleapta… nu va intreba niciodata daca este iubita. Nu pune intrebarea asta. Fiindca stie ca raspunsul este irelevant. Pe de-o parte fiindca niciodata nu putem fi siguri de ce simte celalalt ci doar de ce anume simtim noi insine….pe de alta pentru ca stie ca ar risca sa fie mintita…pe de alta pentru ca pur si simplu STIE daca e iubita sau nu.

Si…bine ai revenit! Mi-era dor sa daruiesc…