PRIVIRI INVERSE

Nu există odihnă pe lumea asta… Sau nu de 1 Mai. Poate doar în pletele EI… Plete pe care nu le-am găsit.

Mulţumesc tuturor celor care au venit aici… Mult! Mult…
Voi v-aţi iubit?

Eu cred ca intotdeauna cand punem intrebarea “De ce?” problematizam… Aceasta intrebare nu ofera raspunsuri ci expune motive. Ne justifica noua insine o atitudine, o reactie, un comportament… Asadar, sa vedem “De ce uram barbatii?” Pentru ca sunt zgomotosi, neatenti, insensibili, duri, imperativi sexual, ca nu stiu ce e ala postludiu, ca nu simt, ca intuitiv stau prost, ca au sentimentul ca sunt suficienti lor insile, ca uita esentialul, ca beau bere, ca privesc fundul alteia prea insistent, ca nu apreciaza iubirea de langa ei, ca nu inteleg lucruri simple, ca sunt violenti, ca le place fotbalul, ca fac pipi pe capacul de la WC, ca uita chistocul pe marginea chiuvetei, ca nu iau flori de ziua iubitei sau cumpara cadouri tampe, ca … Din spirit de fronda si ei ar putea raspunde la fel (si din pacate chiar o fac!) si astfel disputa devine un never ending story fara finalitate…

Cum cred eu ca sunt barbatii? Speriati! Undeva in abisurile lor traiesc teama acut. Teama ca vor fi singuri, ca le va fi luata iubirea. De copii li s-a spus de persoana cea mai apropiata lor – mama – Daca nu esti cuminte, nu te mai iubesc… Singuri! Fara o femeie in ochii careia sa se oglindeasca, un barbat devine un simplu biped, un corp inutil… Confuzi! Traiesc intr-o lume in care sunt promovate modele feminine asociate cu orice produs… Reclamele – fie si la hartie igienica – sunt insotite de o emotie sexualizata impusa printr-o femeie… Sunt permanent asaltati de sugestii si simboluri sexuale incat se traiesc pe ei insisi permanet si difuz incitati… Si de aici teama! Ca nu sunt asa cum SE DORESTE A FI, ca nu sunt la inaltime, ca nu sunt suficient de buni, ca pot rata, ca pot deveni ridicoli… O femeie poate spulbera un munte de barbat dintr-o privire, dintr-o grimasa, dintr-un gest… Il poate invalida complet sau il poate face erou! Copii! Dintr-o perspectiva a evolutiei spirituale si a INTELEGERII SENSURILOR cred ca barbatii sunt cu un pas in urma femeilor… Nu pot functiona fara a fi iubiti, alimentati, sustinuti de esenta feminina. Pot cuceri lumea, pot muri zambind, pot ucide brutal, se pot impotrivi lui Dumnezeu, daca se simt iubiti… Toata viata lor e o continua zbatere in cautarea acestei resurse, acestui magnetism feminin. Si daca acesta functioneaza, se vor intoarce de fiecare data la sanul lor asteptand un gest, un zambet, un sarut, ca recompensa suprema… Iubitori! Doresc atat de mult sa ofere, sa protejeze, sa sustina, sa se dea pe ei insisi incat resimt asta ca pe o foame. Din pacate nu stiu nici cui si nici cum! Au fost invatati sa nu-si exprime sentimenele, sa nu planga, sa nu spuna “TE IUBESC!”, sa FIE BARBATI! Ca ASTA VOR FEMEILE! Eu cred ca e o prostie… Pentru ca nu stim exact ce inseamna “Sa fii barbat!” si nici ce doresc femeile… Ni s-a spus ce ar insemna sa fi barbat si ce ar dori femeile, dar e doar ce au crezut altii… Frumosi! In efortul lor, in naivitatea lor, in dragostea ce o pun la picioarele femeilor, in sensibilitatea lor prost mascata, in lacrimile lor ascunse, sunt frumosi… Si sunt asa pentru ele. Pentru a completa cealalta parte la fel de insingurata, neinteleasa, indurerata, resemnata: Femeia! Frumusetea si adevarul sublim razbate doar din cei doi! Uniti!

Barbatii nu ar fi niste pitici daca nu li s-ar cere permanent sa fie uriasi (Simone de B. Al doilea sex).

Daca iubirea inseamna O COMUNICARE CARE INTOTDEAUNA PARE PREA SCURTA, atunci inseamna ca actuala forma de iubire dintre femei si barbati e o caricatura… Pentru ca nu mai comunica demult… Si vor sa urasca! Ele pe ei si invers, ei pe ele… Ceea ce inseamna ca dincolo de ceea ce se vede, se iubesc… Si-si vor aminti asta!